Ajutați, fiți solidari cu poporul ucrainean și rugați-vă pentru pace
Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș
Vatican News – 8 martie 2022. „Oamenii simpli vor pacea” – scrie colegul nostru Sergio Centofanti într-un articol pentru Vatican News. „Astăzi, mai mult ca oricând, visăm la profeția lui Isaia: „Îşi vor preface săbiile în pluguri, şi lăncile în seceri; nici un neam nu va mai ridica sabia împotriva altui neam, şi nu vor mai învăţa să se războiască’ (Is 2,4).
Pentru prea mult timp, aici, în Europa, am considerat că pacea este de la sine înțeleasă. Războiul era problema altora, a unor popoare îndepărtate; puteam uita de acele războaie care ne atingeau doar în măsura în care auzeam strigătele celor aflați în fugă, în căutarea unei noi speranțe, puteam rămâne insensibili la suferința acelor oameni. Aceste războaie sunt încă acolo: în Siria, Yemen, Etiopia și în multe alte zone. Oamenii încă fug, încercând doar să trăiască.
Viața se schimbă uneori brusc. În noaptea dinaintea atacului rusesc, pe străzile și în restaurantele din orașele ucrainene erau mulțimi. Oamenii încercau să nu se gândească la trupele Moscovei care se adunau la graniță. Nimeni nu și-a imaginat că drama se va produce în câteva ore. Seara era pace, noaptea era deja război. Seara braț la braț cu iubita, a doua zi, cu o armă. Un cuplu tânăr s-a căsătorit imediat după invazie și s-a înrolat pentru a-și apăra patria. Mulți copii au fost scoși din țară, mulți alții sunt încă sub bombe. Un nou masacru al inocenților.
Ne-am obișnuit prea mult cu pacea. În fiecare zi ne plângem de multe lucruri. Dar, atunci când izbucnește brusc războiul, vedem clar ce este esențial. Pacea este esențială. Un psalm ne amintește: ‚Să nu fie spărtură și nici țipăt în piețele noastre! Fericit este poporul care are toate acestea, fericit este poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!’ – Ps 144 (143).
Acum se duc lupte în Europa. Și ne este teamă, suntem neliniștiți. Poate că, pentru alții, și acesta este un război îndepărtat. Pentru ucraineni, este vorba de pământul lor, pe care cineva vrea să îl fure. Pentru ceilalți europeni este un ținut aproape. Există coșmarul unui război nuclear. O rachetă ar putea lovi o centrală atomică. În mijlocul acestei neliniști, există atât de multă solidaritate cu cei care au fost atacați. O lectură din Rugăciunea de dimineață spune: „Ajută-l pe cel asuprit” (Is 1,17). Ce putem face pentru a ajuta?
Vrem pace! Nu vrem războiul celor puternici, care urmăresc să-și sporească puterea pe sângele altora: chiar și pe cel al propriilor copii, care sunt folosiți, înșelați și trimiși să ucidă și să moară. Cum putem opri această nebunie? Unii recurg la sancțiuni, alții la arme, alții la diplomație. Ce pot face oamenii simpli? Ajutați, fiți solidari cu poporul ucrainean și rugați-vă pentru pace.
Astăzi, mai mult ca oricând, visăm la o altă profeție, când dușmanii vor trăi în sfârșit împreună în pace: ‚Atunci lupul va locui laolaltă cu mielul și leopardul se va culca lângă căprioară; și vițelul și puiul de leu vor mânca împreună și un copil îi va paște’ (Is 11,6). (Is 11:6). Doamne, dă-ne pace!”
