Maica Rosetta, la Chișinău: Să-i ajutăm pe refugiați, sunt frații noștri! (VIDEO)

Cetatea Vaticanului - Adrian Dancă
16 martie 2022 - Vatican News. Știam că vor veni refugiați din Ucraina, dar ni se părea ceva îndepărtat; acum e cu totul altceva: mărturisește pentru Vatican News sora Rosetta Benedetti, superioara Casei Providenței din Chișinău, unde am realizat un interviu cu privire la impactul crizei umanitare din Ucraina asupra comunității Surorilor Providenței. La momentul respectiv, cele trei măicuțe aveau în Casă vreo 40 de refugiați. Interviul a fost realizat pe 7 martie a.c. la Chișinău și face parte din proiectul jurnalistic ”La Frontierele Speranței”, efectuat de trei jurnaliști de la Vatican News – Radio Vatican în zilele 5-12 martie 2022 la frontierele prin care refugiații din Ucraina intră în România și R. Moldova. I-am însoțit și noi pe refugiați în zilele respective, de la frontieră până la centrele de primire din Chișinău, Siret, Sighetu Marmației și Oradea.

Vă oferim mai jos, în succinta transcriere de lucru a redacției noastre, amplul interviu cu sora Rosetta Benedetti, superioara comunității Casei Surorilor Providenței din capitala R. Moldova. Italiancă originară din Trento, măicuța a învățat românește și de 30 de ani își desfășoară misiunea în România și R. Moldova. Cu simțul umorului, tipic celui care este tare în credință și laborios în caritate, sora Rosetta și-a deschis inima, deși a fost întreruptă deseori de apelurile telefonice urgente ale unei situații în continuă și imprevizibilă evoluție.

”Îl adorăm pe Isus în Euharistie și în acești oameni săraci”

În prima parte a interviului, sora Rosetta, care își desfășoară misiunea de 30 de ani dincoace și dincolo de Prut și a învățat românește, ne spune ce impact a avut criza umanitară a refugiaților din Ucraina asupra vieții de mănăstire și a activității pe care o desfășurați în capitala R. Moldova. Urmărind știrile, ne spune sora Rosetta, au aflat că din aceeași zi în care a izbucnit războiul în Ucraina, vor pleca foarte mulți ca să-și apere viața. Totodată, au aflat că Biserica catolică din R. Moldova avea să-și deschidă porțile Casei Providenței și a Casei Fides, două structuri ale Bisericii locale. ”Știam, dar ni se părea un lucru îndepărtat”, mărturisește călugărița originară din nordul Italiei. Încă de duminică, 27 februarie, a sosit primul grup de refugiați, care au găsit adăpost în Casa Fides, practic, în aceeași curte a Casei Providenței, iar a doua zi veneau alții, astfel că era nevoie și de Casa Providenței, în care se află trei măicuțe. ”Duminică după-amiază”, ne-a spus sora Rosetta, ”ne-am luat șorțul și am început să scoatem saltelele, cearșafurile, prosoapele, să facem curățenie, să eliberăm camerele ca să avem cât mai mult spațiu, ne-am pus pe treabă”. Fluxul sosirilor și al plecărilor nu cunoaște un orar previzibil, dar continuă zi și noapte. ”Nu am simțit ceva în plus, ceva greu. Eram convinse că trebuie să le ajutăm pe aceste persoane, așa cum trebuie să mergem la biserică în fiecare duminică. Când ne chemau să pregătim camerele, pentru că vin alte persoane, lăsam totul și plecam. De multe ori, mi s-a întâmplat să mănânc în trei momente, pentru că începeam și imediat mă chemau să ajut și plecam. La fel și surorile mele de aici. Așa este în fiecare zi. Vă spun că seara, uneori, eram frânte de oboseală, pentru că ne spuneam una alteia: ”Eu, aseară, m-am culcat azi dimineață”. Cu toate acestea, spune sora Rosetta, ”nu simțeam nici oboseala, că ne-am dus la culcare târziu și ne-am trezit devreme, ci, dimpotrivă, o seninătate, o pace, chiar dacă, vă spun sincer, nu am reușit să respectăm întocmai momentele de rugăciune. În afară de Laude, Liturghie și Vespere, nu am reușit să ne rugăm bine la momentele personale, cum ar fi rozariul, pentru că era nevoie de ajutor. Nu puteam să ne retragem”. După agitația din primele zile, se părea că lucrurile intră într-un anumit ritm, astfel că duminică, 6 martie, surorile se pregăteau, ca în fiecare duminică, pentru Ora de Adorație Euharistică din cursul serii. Iar în Postul Mare, comunitatea de călugărițe și-a propus să facă Adorație Nocturnă. ”Dar sâmbăta aceasta (5 martie) n-am reușit. Cred că Domnul nu se supără dacă nu am reușit pentru că, dacă am plecat de lângă El de la adorație, L-am adorat în aceste persoane sărace”.

Cei care ajută au nevoie, la rândul lor, de ajutor

În a doua parte a interviului, sora Rosetta răspunde la întrebarea celor care ar dori să-i ajute pe cei care îi ajută în prima linie pe refugiații din Ucraina. ”Un lucru care m-a uimit și la care nu mă așteptam”, mărturisește călugărița, ”este faptul că multe persoane care m-au cunoscut în Italia au telefonat, au trimis mesaje întrebându-mă cum merge și dacă am nevoie de ceva. Înainte de a merge la concret, aș vrea să spun că aceste persoane sunt frații noștri. Dacă ne întâlnim cu ei, primul lucru este să-i luăm în casa noastră. De multe ori, eu am acest obicei: mă pun în pielea altuia, cum se spune în românește. Mă gândesc: aceste persoane, cât au lucrat, cât au transpirat, cât au suferit ca să realizeze ceea ce au lăsat! Și, probabil, când se întorc, dacă se întorc, nu vor mai găsi nimic, doar ruine. Dacă mi s-ar fi întâmplat mie acest lucru, cum aș fi reacționat? Dacă m-aș afla în situația lui, iar alții mi-ar oferi o primire călduroasă, m-aș bucura. Isus spune să faci altuia ceea ce vrei ca alții să-ți facă ție. Să fim frați pentru acești frați care sunt în acest moment în dificultate. Unii își arată lacrimile, dar alții nu, le țin înăuntru, iar inima lor plânge și suferă. Printre prietenii care m-au sunat sunt unii pe care i-am întâlnit acum 30-40 de ani. Când mă sună și mă întreabă de ce am nevoie, eu le spun un lucru: Dumnezeu ne-a trimis Providența sa în alimente, în îmbrăcăminte și avem destul. Dar noi, pentru acești frați am făcut cheltuieli mari. Aveam în casă vreo 18 saltele, iar în momentul de față avem 40 de persoane în casă. Împreună cu direcțiunea de la Casa Fides, pentru că suntem o echipă, am dorit să le oferim un ambient senin ca să se poată odihni. A trebuit, deci, să facem cheltuieli: să cumpărăm saltele, lenjerie de pat, pături, etc. Apoi, am pregătit un ambient cald, iar încălzirea costă. Un ambient luminos, iar noaptea nu mai putem stinge lumina pentru că altfel, dacă vin alte persoane, nici nu văd pe unde merg, nu știu unde sunt întrerupătoarele. Nu e o casă modernă în care lumina se aprinde singură și se stinge când treci, casa noastră este de mulți ani. Trebuie să lăsăm lumina aprinsă, pentru că știam că în timpul nopții ajungeau alte persoane și trebuie să vadă pe unde merg, pe unde calcă. Cu aceste cheltuieli, dacă cineva ne ajută să le plătim, îi mulțumim. Celor care m-au întrebat din Italia de ce avem nevoie, le-am scris că marea este făcută din picături de apă, la fel și caritatea, este făcută din mici gesturi, și dacă le punem pe toate împreună, reușim să facem mult. Noi suntem aici, dar transmitem ceea ce primim, dar dacă nu primim, ce am putea da mai departe? Toți suntem importanți. Eu în seara aceasta am dat de mâncare refugiaților pâine și salam pentru că altcineva ne-a adus, n-am fi avut în casă, iar la ora unu noaptea, unde să mergem să cumpărăm pâine? Noi ne facem datoria noastră. Domnul ne-a chemat aici, dar singure n-am putea să facem nimic. De aceea, spun: dacă cineva dorește să ne ajute, fiecare cu ce poate, punem bănuț lângă bănuț și facem ceva. Vorbind cu directoarea Casei Fides, ne spuneam că după cei care pleacă, trebuie să schimbăm lenjeria de pat, ca cei care vin să găsească tot curat. Dar trebuie spălat, trebuie călcat, e nevoie de curent. Atunci i-am spus: Doamnă, nu vă preocupați, Providența deja a venit și văd în continuu semnele ei, să nu vă fie frică să primim aceste persoane. Primim până când mai avem loc. Providența există și ne ajută”.

Pentru cei care doresc să ajute

”Cantina Socială”
Destinatar: Fundația de Binefacere ”Casa Providenței”
IBAN: MD72MO2224ASV38032037100
BANCA: B.C. MOBIASBANCA – OTP GROUP S.A.
SWIFT/BIC: MOBBMD22