Căutare

O lună de război în Ucraina, lungă cât un secol (Foto: Catacombele de la Odesa) O lună de război în Ucraina, lungă cât un secol (Foto: Catacombele de la Odesa) 

O lună de război în Ucraina, lungă cât un secol

La 24 februarie a.c., a început atacul militar al Rusiei împotriva Ucrainei, un război care a perturbat viețile a milioane de oameni și a întors dramatic istoria în secolul trecut, în timpul Războiului Rece – scrie colegul nostru Alessandro Gisotti, într-un articol de fond.

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș

Vatican News – 25 februarie 2022. Scrie Alessandro Gisotti: „Ce înseamnă o lună în existența unui om? Dacă viața se scurge într-un mod „obișnuit”, este o perioadă scurtă, o porțiune de drum care abia dacă lasă urme adânci în parcursul nostru. Totul se schimbă dacă acele patru săptămâni sunt tulburate de un eveniment care schimbă brusc șinele pe care circulă trenul istoriei. Este exact ceea ce s-a întâmplat în luna care ne-a despărțit de noaptea dintre 23 și 24 februarie, când forțele armate ruse au lansat atacul asupra Ucrainei.

Da, o lună este o perioadă scurtă, și totuși aceste zile, pline de durere, suferință și angoasă, par să aibă durata unui secol, pentru că ne-au readus în mod dramatic în perioada secolului trecut, cu perspectiva unui nou Război Rece, chiar cu teama unui al treilea război mondial.

Puțini, trebuie să recunoaștem, au crezut cu adevărat că Vladimir Putin ar fi dat ordinul de atac, atât de absurd și de nebunesc părea – inclusiv pentru interesele poporului rus – să declanșeze un război în inima Europei și, mai mult, într-o fază istorică în care, din cauza pandemiei de Covid-19, omenirea se luptă să se pună pe picioare. Acum este clar că cei care au dorit acest război necugetat și nejustificat nu credeau că vor găsi o opoziție atât de încăpățânată din partea poporului ucrainean, la care Europa, și nu numai Europa, privește cu admirație pentru forța de care dă dovadă în apărarea libertății sale.

Cei care au readus oroarea războiului pe bătrânul continent au crezut, probabil, că în câteva zile ‚problema’ va fi rezolvată. El a ignorat astfel, încă o dată, lecția istoriei, care ne amintește în mod tragic –  chiar și pentru așa-numitele superputeri –  că, odată ce un război a început, nu se știe niciodată când (și cum) se va termina. Singura certitudine este că viețile oamenilor sunt perturbate pentru totdeauna.

‚Cei care duc războiul uită de umanitate, nu se uită la viața concretă a oamenilor’, a spus papa Francisc într-unul dintre numeroasele sale apeluri sincere împotriva acestui conflict prezentat în mod fals ca fiind ‚o operațiune militară specială’. Este exact ceea ce se întâmplă. Din perspectiva celor care duc războiul, Kievul, Mariupolul, Harkovul sunt doar obiective care trebuie atinse, piese ale unui puzzle care trebuie asamblate pentru a obține ‚victoria finală’. Dar acesta nu este ‚Risk’, nu este un joc video. Oamenii au murit cu adevărat în această lună care a schimbat istoria și continuă să moară în fiecare zi, chiar în fiecare oră, în aceste orașe martire din Ucraina. Viețile reale ale oamenilor, viețile familiilor, ale taților, ale mamelor și ale copiilor lor au fost date peste cap pentru totdeauna. Imaginile care sosesc zilnic din Ucraina –  și încă o dată, după cum a spus pontifului, trebuie să le mulțumim acelor jurnaliști care ne permit ‚să fim aproape de drama acestei populații’ – ne arată cruzimea războiului în toată sălbăticia sa. Și lipsa de sens. Nimic și nimeni nu este cruțat.

Ce poate fi mai groaznic decât o mamă însărcinată care moare cu copilul în pântece sub bombardament? ‚Toate acestea sunt inumane! De fapt, este chiar un sacrilegiu’, a a atras atenția papa Francisc prin cuvinte care trebuie să zguduie conștiința tuturor, mai ales a credincioșilor, ‚pentru că este împotriva sacralității vieții umane, mai ales împotriva vieții umane lipsite de apărare. Fiecare zi de război în plus este o înfrângere pentru umanitate, în Ucraina, în Yemen, în Siria, în Somalia și în orice alt colț al planetei unde oamenii suferă din cauza acestei abominații. O înfrângere cu care nu trebuie să ne obișnuim – după cum ne cere Sfântul Părinte prin cuvinte, gesturi și, mai ales, prin rugăciune – încurajându-ne să construim, cu răbdare și curaj, un viitor de pace și speranță”.

 

 

 

25 martie 2022, 10:59