Duminica a 2-a, anul C: considerații omiletice

BISERICĂ

Consideraţii omiletice la Duminica a II-a de peste an (C): Cu Isus la nunta din Cana

Isus aduce iubirea lui Dumnezeu spre bucuria tuturor. Bucuria evangheliei umple inima şi viaţa celor care se întâlnesc cu Isus. Cei care se lasă salvaţi de el sunt eliberaţi de păcat, de tristeţe, de golul interior, de izolare. Cu Isus Cristos se naşte şi se renaşte mereu bucuria.

(Vatican News - 16 ianuarie 2022) E Ziua Domnului. „Tot pământul să te adore şi să-ţi cânte ţie, Dumnezeule; să cânte numelui tău, Dumnezeule Preaînalt!” (cf. Ps 65/66,4: Ant. la intrare). După Epifania şi Botezul Domnului, astăzi în calendarul Bisericii Catolice de rit roman sau latin este o duminică din timpul liturgic ordinar, numit şi „de peste an” în care nu celebrăm un aspect particular, ci misterul vieţii lui Isus în globalitatea sa. Trăim acest timp urmându-l mai îndeaproape pe Domnul şi Mântuitorul nostru în ritmul vieţii concrete de toate zilele. Însăşi experienţa personală arată că a trăi mereu şi numai „în sărbători şi solemnităţi” duce la golirea lor de sens. Secretul lucrurilor frumoase stă în faptul că sunt de scurtă durată. Există şi lungi perioade fecunde de viaţă în care descoperim cu simplitate frumuseţea de a fi discipoli ai lui Isus, bucuria de a-l iubi şi entuziasmul de a-l urma. Astfel, în timpul „de peste an” trăim duminică de duminică sărbătoarea Paştelui săptămânal care pentru creştini este ca sarea ce dă gust zilelor. Duminica aceasta aduce atmosfera de sărbătoare a unei nunţi la care ia parte Isus împreună cu mama sa şi ucenicii săi. Totul lasă impresia vieţii de toate zilele, a vieţii de familie cu bucuriile dar şi cu necazurile, riscurile şi neajunsurile ei.

1. Nunta lui Dumnezeu şi poporul său

Să ne apropiem acum de liturghia Cuvântului. Cei familiarizaţi cu Sfânta Scriptură proclamată în biserici şi citită în casă ştiu bine că sărbătoarea nunţii este folosită adesea de autorii sacri, mai ales de profeţii Osea, Ezechiel, Ieremia şi Isaia, ca simbol al legăturii de iubire dintre Dumnezeu şi poporul său. Pentru a ne pregăti la ascultarea Evangheliei care pune în lumină iubirea intensă a lui Dumnezeu faţă de poporul său, astăzi Biserica propune lectura unui fragment din cartea profetului Isaia. Vorbind despre timpurile lui Mesia, profetul anunţă poporului: „Vei fi o cunună a frumuseţii în mâna Domnului… Nu ţi se va mai spune "Părăsită" pentru că Domnul şi-a găsit plăcerea în tine…Cum se căsătoreşte un tânăr cu o fecioară, tot aşa se va căsători cu tine cel care te-a zidit. Şi după cum se bucură mirele de mireasă, aşa se va bucura de tine Dumnezeul tău” (cf. Is 62,1-5: prima lectură). Folosind imaginile şi limbajul de nuntă profetul anunţă timpul în care Dumnezeu se va lega de făptura sa cu o iubire nupţială intensă şi personală. Pe fundalul acestei profeţii, ascultăm astăzi pagina din Evanghelia după sfântul Ioan despre minunea săvârşită de Isus în Cana Galileii.

2. Evanghelia nunţii din Cana Galileii

Cunoaştem episodul. În acel timp, s-a făcut o nuntă în Cana Galileii. Pe vremea lui Isus, sărbătoarea nunţii putea să dureze chiar o săptămână. Erau primiţi numeroşi invitaţi iar familiile celor doi miri recurgeau la rezervele economisite pentru ca sărbătoarea să rămână în amintire ca un eveniment excepţional. Cana este un mic sat din Galileia, situat la 6 km nord-est de Nazaret, satul Mariei şi a lui Isus. Era la nuntă şi mama lui Isus. A fost invitat la sărbătoare şi Isus cu discipolii săi. Înainte de încheierea sărbătorii, s-a întâmplat să se termine rezerva de vin. Se întâmpla ceva ce mirii nu aveau să uite toată viaţa. Dar Maria ştia cine este fiul ei şi au fost îndeajuns puţine cuvinte pentru a-l face să intervină. Semnalează incidentul spunându-i lui Isus: "Nu mai au vin". Dar Isus i-a spus: "Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie; încă nu a venit ceasul meu". De fapt, Isus încă nu-şi începuse misiunea: nu săvârşise până atunci nici o minune. Mereu atentă, mama lui Isus le-a spus slujitorilor: "Faceţi tot ce vă va spune". Erau acolo şase vase de piatră puse pentru purificarea iudeilor, fiecare de două sau trei măsuri. Isus le-a zis: "Umpleţi vasele cu apă!" Iar ei le-au umplut până sus. Atunci le-a zis: "Scoateţi acum şi duceţi stolnicului nunţii!" Ei i-au dus. Când a gustat stolnicul apa devenită vin - şi el nu ştia de unde este, dar slujitorii care o aduseseră ştiau - stolnicul l-a chemat pe mire şi i-a spus: "Orice om pune mai întâi vinul cel mai bun, iar când s-au îmbătat, pe cel mai slab. Tu ai ţinut vinul bun până acum!" Aceasta a făcut-o Isus ca început al semnelor, în Cana Galileii. Şi-a arătat gloria, iar discipolii lui au crezut în el. (In 2,1-11: Evanghelia zilei).

3. Primul semn minunat săvârşit de Isus

Actualmente satul Cana este dominat de turnurile unei biserici în care slujesc de veacuri părinţii franciscani şi care aminteşte de primul din cele şapte „semne” săvârşite de Isus. Ştim că „semn” este termenul folosit de cea de-a patra Evanghelie pentru a defini minunile lui Isus. Acestea sunt ca nişte indicatoare ce îndreaptă gândul ceva mai profund decât faptul în sine. Episodul consemnat doar de Sfântul Ioan are un sens profund mesianic. Evanghelistul vrea să spună că odată cu venirea lui Isus are loc începutul nunţii lui Dumnezeu cu oamenii. Nunta din Cana este imaginea vechiului Legământ şi în acelaşi timp inaugurarea Legământului nou. Minunea din Cana marchează începutul vestirii noului Legământ al iubirii lui Dumnezeu pentru poporul său. În acest sens minunea săvârşită de Isus la Cana Galileii nu este doar primul dintre semne, dar şi modelul tuturor celorlalte semne prodigioase pe care Isus le va săvârşi în timpul vieţii până la moartea pe cruce. Imaginea nupţială indică iubirea cu care Dumnezeu se uneşte cu poporul său într-o legătură indisolubilă de fidelitate.

4. Isus a venit pentru bucuria noastră

Biserica ne invită astăzi să reflectăm asupra minunii din Cana pentru a sădi în noi acest adevăr consolator: Isus a venit să ne poarte milostivirea lui Dumnezeu spre bucuria noastră. Este iubirea unui mire pentru iubita sa şi promisiunea de fidelitate veşnică. Isus vine să umple lipsa vinului ca simbol al bucuriei. În calitate de creştini suntem chemaţi să trăim în bucurie şi nu din inconştienţă, dar din motive întemeiate. Enumerăm aici trei. Certitudinea că toate lucrurile bune ale vieţii Dumnezeu le-a făcut pentru noi, şi este fericit că noi ne bucurăm cu plăcere de ele. Dumnezeu nu vrea ca fiii săi să fie trişti; nu este gelos de bucuria noastră. Un sfânt foarte tânăr, Dominic Savio, îi zicea unui prieten aşa cum îl povăţuise sfântul Ioan Bosco: „Noi facem ca sfinţenia să consiste în a fi foarte veseli. Astfel ţinem departe păcatul care ne răpeşte bucuria inimii”. Apoi, certitudinea învierii. Chiar când greutăţile vieţii tind să ne facă trişti, noi avem siguranţa că vom trăi pentru totdeauna în bucuria lui Dumnezeu împreună cu cei dragi ai noştri şi cu prietenii noştri. Isus înainte de a porni pe drumul crucii ne-a spus: „Vă voi vedea din nou şi inima voastră se va bucura şi nimeni nu va putea să vă ia bucuria. În fine, certitudinea că Dumnezeu ne iubeşte. Noi putem uita de Dumnezeu, dar Dumnezeu nu uită niciodată de noi, pentru că este Tatăl nostru. El ştie de ce avem nevoie. Isus ne-a zis: „Bucuraţi-vă, pentru că numele voastre sunt scrise în ceruri!”. În bucurie credincioşii primesc semnele mântuirii aduse de Cristos ca să reînnoiască toate lucrurile şi să facă noi toate făpturile.

5. Cu Isus apa se preface în vinul bucuriei

La munca şi osteneala noastră, vine în ajutor darul lui Dumnezeu care, dându-se pe sine, creează sărbătoarea bucuriei, o sărbătoare pe care numai prezenţa lui Dumnezeu şi a darului său o poate crea. Ştim bine toţi că nu-i uşor să dai sens vieţii de toate zilele. Cotidianul riscă să ducă la confundarea totală cu lucrurile din jur. Prezenţa lui Isus între pereţii casei, mai ales când coboară asupra familiei umbra încercărilor şi apasă greu crucea de fiecare zi, este absolut necesară pentru a garanta fidelitatea şi armonia dintre soţi precum şi înţelegerea dintre părinţi şi copii. Este absolut necesară spre a da sens trăirii zilnice chiar şi în momentele cele mai neînsemnate. Numai Dumnezeu poate turna în vasele noastre goale, sau pline doar cu apă stătută, vinul bucuriei de a fi împreună, vinul nou al minunii - harul care deschide perspective nebănuite de speranţă şi viaţă.

6. Rugăciunea Bisericii

„Dumnezeule atotputernic şi veşnic, care stăpâneşti toate câte sunt pe pământ şi în cer, ascultă cu bunătate rugăciunile poporului tău şi dăruieşte timpurilor noastre pacea ta”.
Tuturor cititorilor acestor consideraţii, multă bucurie în Domnul!

(Radio Vatican – Anton Lucaci, material omiletic de vineri 14 ianuarie 2022)