Botezul Domnului: Considerații omiletice (anul C)

BISERICĂ

Consideraţii omiletice la „Botezul Domnului” (C): Dar şi misiune

Tatăl din ceruri repetă prin şoaptele Duhului în inima omului: „Tu eşti fiul meu”. Această demnitate primită la Botez este comoara din care trăim. Sunt talanţi ce nu trebuie irosiţi sau ascunşi, dar folosiţi şi reînnoiţi zi de zi. Avem mereu mai mulţi decât credem. Oricum, îndeajuns pentru a ajunge la plinătatea vieţii fericite. Reînsufleţeşte, Doamne, în mine darul primit la Botez: în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

(Vatican News – 9 ianuarie 2022) E Ziua Domnului. În prima duminică de după sărbătoarea „Epifania Domnului”, Biserica Catolică de rit roman sau latin celebrează sărbătoarea „Botezul Domnului”. Persistă încă ecourile cântării de Crăciun „O, ce veste minunată” care redă concis rostul Naşterii Domnului: „Pe Fiul în al său nume / Tatăl l-a trimis în lume / să se nască şi să crească, / să ne mântuiască”. Anii trec. Timp de aproximativ 30 de ani rămâne retras la Nazaret împreună cu părinţii iar apoi „Isus se coboară-n Iordan ca să spele păcatele noastre şi multe şi grele. Când iese din apă, Ioan îl arată mulţimii pe Mielul curat, fără pată” (Imn liturgic). Astfel începe public misiunea sa. Astăzi ne aflăm toţi în mod ideal la râul Iordan unde îl vedem pe Isus stând cu smerenie între păcătoşi şi coborând în apă pentru a fi botezat de către Ioan. S-au petrecut atunci lucruri tainice, extraordinare ce ne interesează. Nu povestim doar ceva măreţ ce s-a întâmplat cândva, ci vorbim despre un fapt care încă se petrece. Sărbătoarea „Botezul Domnului” ne invită să reflectăm asupra renaşterii noastre spirituale prin baia Botezului. Deoarece, toţi câţi am fost botezaţi în Cristos Isus, întru moartea lui am fost botezaţi. Într-adevăr, am fost înmormântaţi împreună cu El prin Botez în moarte, pentru ca, după cum Cristos a înviat din morţi prin mărirea Tatălui, tot astfel să umblăm şi noi în înnoirea vieţii (cf. Rom 6,3-4).

1. Ioan botează în râul Iordan

Să-l privim acum pe Isus care aşteaptă la rând cu toată lumea să fie botezat de Ioan. Evenimentul este povestit de toţi cei patru evanghelişti. Liturghia propune în acest an versiunea evanghelistului Luca. În acel timp poporul, venit la Ioan, era în aşteptare şi toţi se întrebau în inimile lor cu privire la Ioan, dacă nu cumva el este Cristos, drept răspuns Ioan a zis tuturor: "Eu vă botez cu apă, dar vine unul mai mare decât mine, căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintei; el vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc”. (Lc 3,15-16: prima parte a Evangheliei zilei). Iniţiativa lui Ioan Botezătorul a avut un vast ecou în rândul contemporanilor săi, deoarece aducea o rază de speranţă într-o lume mai bună. Lumea îl considera un om autentic şi un profet. Erau mulţi ani de când în Israel nu mai fuseseră profeţi. Ioan aprinde speranţa într-o întoarcere a Domnului care să intervină şi să-i alunge pe ocupanţii romani. Toţi se gândeau că Ioan ar putea fi omul lui Dumnezeu pentru a realiza acest vis. El însă dezamăgeşte aceste aşteptări spunând că trebuie să vină un altul mai puternic decât el. Să ne gândim puţin la situaţia în care trăim. Ce visăm în aceste zile, ce sperăm de la Domnul? Dar mai avem profeţi? Cine dintre noi ar putea fi? Ai putea fi tu?

2. Botezul lui Isus în râul Iordan

După ce s-a botezat tot poporul, s-a botezat şi Isus. Pe când se ruga, s-a deschis cerul, şi Duhul Sfânt a coborât peste el, cu o înfăţişare trupească, sub formă de porumbel, iar din cer s-a auzit un glas care zicea: "Tu eşti Fiul meu preaiubit, în tine îmi găsesc toată bucuria” (Lc 3,21-22: a doua parte a Evangheliei zilei). Primeşte botezul şi Isus. Nu vine ca un super-man. Preferă să se prezinte umil, unul dintre noi. Stă în rugăciune, în comuniune cu Tatăl. Şi atunci, datorită Lui, şi acestei alegeri de smerenie de a se lăsa botezat ca unul dintre noi, cerul se deschide. Reîncepe posibilitatea de a-l asculta pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu se complace în alegerile pe care le face Isus. Şi este mulţumit. Duhul Sfânt coboară peste el, dar nu-i dă forţa să arunce fulgere şi trăsnete, să fie executant de pedepse cu moartea. Coboară ca un porumbel, ca porumbelul slobozit de Moise din corabie în timpul potopului. Este semn de renaştere al unei lumi noi şi diferite. Un duh ce se recunoaşte în Isus cel umil care a venit să împărtăşească realitatea noastră.

3. O lume nouă prin Isus Cristos

Dacă cerurile se deschid, înseamnă că odată cu Isus a sosit timpul reconcilierii dintre Dumnezeu şi oameni. Dacă Duhul coboară asupra lui Isus, ca un porumbel, înseamnă că Isus vine să ne aducă viaţa lui Dumnezeu. Porumbelul din corabia lui Noe a purtat, de fapt, prima ramură verde după ce potopul pustiise pământul. Glasul care vine din cer şi proclamă că Isus „este Fiul meu cel iubit”, vrea să înţelegem că Isus este mai mult decât un om: este o persoană divină. Este Fiul Tatălui. Cerul deschis, Duhul care coboară, glasul care se aude: sunt toate semne ale întâlnirii dintre cer şi pământ, dintre Dumnezeu şi om. Acum omul şi Dumnezeu intră în comuniune iar punctul de întâlnire este Isus. Dumnezeu însuşi îl defineşte pe Isus „Fiul meu preaiubit”, sediul prezenţei divine supreme.

4. Acceptarea anticipată a morţii

Cuvântul „botez” derivă din limba greacă şi înseamnă „imersiune, scufundare”. Scufundare în apă în semn de moarte cu Cristos şi ieşire din apă în semn de înviere cu Cristos. Semnificaţia deplină a botezului Domnului care înfăptuieşte toată dreptatea se va dezvălui pe deplin doar pe cruce: botezul este acceptarea anticipată a morţii pentru păcatele lumii. În mod anticipat, Isus a luat asupra sa povara păcatelor lumii şi a purtat-o cu sine în apa Iordanului. Şi-a început lucrarea mesianică luând locul păcătoşilor. Se poate spune că împreună cu Isus coboară în apă întreaga omenire păcătoasă pe care El a venit să o salveze purtând-o prin înviere la viaţa fără de moarte.

5. Taina Botezului în Biserică

Isus îşi începe viaţa publică după ce a fost botezat de către Ioan în râul Iordan, iar după învierea din morţi le încredinţează apostolilor această misiune: „Mergeţi, aşadar, şi faceţi ucenici în toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh şi învăţându-i să păzească toate câte vi le-am poruncit.” (Mt 28,19-20). Cristos a deschis tuturor oamenilor izvoarele Botezului prin Paştele său. El vorbise deja despre suferinţa prin care avea să treacă la Ierusalim ca despre un „Botez” cu care trebuia să fie botezat (Mc 10,38). Aşadar, vezi unde ai fost botezat, de unde vine Botezul, dacă nu din Crucea lui Cristos, din moartea lui Cristos. Acolo e tot misterul: El a suferit pentru tine. În El ai fost răscumpărat, în El ai fost mântuit (cf. CBC 1223-1227).

6. Ce-i putem cere Domnului?

Astăzi Tatăl din ceruri ne spune şi nouă: „Tu eşti fiul meu”. Această demnitate este comoara din care trăim. Sunt dar şi misiune. Sunt talanţi ce nu trebuie irosiţi. Nu trebuie ascunşi dar folosiţi zi de zi. Avem mereu mai mulţi decât credem. Oricum, îndeajuns pentru a ajunge la plinătatea vieţii şi fericirea veşnică. Să-i cerem Domnului să putem auzi şi simţi lăuntric acest glas: „Tu eşti fiul meu”. Să-i cerem intensificarea acestei conştientizări şi să mărească în noi dorinţa de a-i fi plăcuţi ca Isus. Suntem fii întru Fiul. Trăind această dorinţă putem fi profeţi şi purtători de propuneri pozitive şi constructive pentru timpul nostru. „Doamne, fă să ascultăm glasul tău şi sădeşte în minţile noastre acel duh care l-a condus pe Isus să-şi ofere viaţa pentru edificarea împărăţiei tale: împărăţie de dreptate şi de pace. Două lucruri greu de pus împreună fără ajutorul tău”.

7. Rugăciunea Bisericii

„Dumnezeule atotputernic şi veşnic, care, la Botezul său în Iordan, l-ai proclamat pe Cristos drept Fiul tău preaiubit, în timp ce Duhul Sfânt cobora asupra lui, dăruieşte-le fiilor tăi adoptivi, renăscuţi din apă şi Duh Sfânt, harul să rămână mereu în iubirea ta”. Să facem semnul crucii cu apă sfinţită în amintirea Botezului nostru spunând cu credinţă: Ajută-ne, Doamne, să rămânem mereu în sfânta ta voinţă. Reînnoieşte în mine, Doamne, darul pe care l-am primit la Botez în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Tuturor, multă bucurie în Domnul!

(Radio Vatican - Anton Lucaci, material omiletic de vineri 7 ianuarie 2022)