Căutare

Duminica a 26-a, anul B: Considerații omiletice Duminica a 26-a, anul B: Considerații omiletice 

Consideraţii omiletice la Duminica a XXVI-a de peste an (B): Libertatea Duhului

Regulă dată de Isus pentru depăşirea sectarismului religios: „Cel care nu este împotriva noastră este cu noi”. În orice timp şi în orice neam este plăcut lui Dumnezeu acela care se teme de el şi săvârşeşte dreptatea. Isus ne învaţă să depăşim barierele şi să recunoaştem „sâmburii de adevăr” răspândiţi în lume şi să preţuim binele oriunde s-ar afla.

(Vatican News - 26 septembrie 2021) E Ziua Domnului, sărbătoarea săptămânală a Paştelui. În fiecare duminică creştinii se adună pentru ca, ascultând cuvântul lui Dumnezeu şi luând parte la masa Euharistiei, să-şi amintească de patima, moartea, învierea şi gloria Domnului Isus şi să mulţumească lui Dumnezeu „care i-a renăscut la o speranţă vie prin învierea lui Isus Cristos din morţi” (cf. 1Pt 1,3; SC 106). La începutul sfintei Liturghii participanţii îşi manifestă public convingerea că evenimentele umane şi prefacerile lumii sunt ghidate de Dumnezeu către un scop pe care el singur îl cunoaşte şi care va fi cu siguranţă atins. Mărturisirea lor personală izvorâtă din inimi smerite este însoţită de cereri pline de încredere: „Toate câte ni le-ai făcut, Doamne, întru judecată adevărată le-ai făcut, căci am păcătuit împotriva ta şi de poruncile tale nu am ascultat; însă, tu dă-i slavă numelui tău şi fă cu noi după mulţimea îndurărilor tale!” (cf. Dan 3,31.29.30.43.42: Ant. la intrare). „Adu-ţi aminte, Doamne, de cuvântul dat slujitorului tău, prin care m-ai făcut să sper. Aceasta e mângâierea mea în necazuri” (cf. Ps118/119,49-50: Ant. la Împărtăşanie”). „Cuvântul tău, Doamne, este adevăr; consacră-ne în adevărul tău” (cf. In 17,17: Aclamaţie la Evanghelie).

1. Adevărul, chiar „parţial, este un început al credinţei
Astăzi, în Evanghelia după sfântul Marcu, Isus continuă să se ocupe îndeaproape de pregătirea apostolilor. După ce i-a invitat să fie „slujitorii” tuturor fraţilor (cf. Mc 9,35), Isus îi îndeamnă pe discipoli să aibă un suflet mare şi deschis care îi acceptă pe toţi aceia în care află o fărâmă de dragoste pentru adevăr, chiar dacă nu sunt din grupul lor. Credinţa de fapt, dacă nu este bine înţeleasă, riscă să devină o formă de „discriminare” şi sciziune între oameni. Să fim atenţi, deoarece orice „adevăr”, deşi parţial, este mereu un început al credinţei şi o predispoziţie la credinţă! De aceea, Isus dă această regulă de discernământ: „cel care face o minune în numele meu nu poate, imediat după aceea, să mă vorbească de rău. Cel care nu este împotriva noastră este cu noi” (Mc 9,39-40). Isus ne învaţă să depăşim barierele şi să recunoaştem „sâmburii de adevăr” răspândiţi în lume şi să preţuim binele oriunde s-ar afla. Nu putem împiedeca pe alţii de a face binele şi răspândi adevărul, deoarece toţi au ceva de dat şi de primit. Nu trebuie să fim geloşi de darurile lui Dumnezeu nici să credem că suntem singurii deţinători sau chiar stăpânii acestor daruri. Din contra, când constatăm undeva un dar al lui Dumnezeu, trebuie să ne bucurăm.

2. Libertatea Duhului şi sectarismul religios
Pe fondul acestor reflecţii iniţiale înţelegem că Duhul Domnului suflă unde vrea şi ajunge chiar la cei la care nu ne-am aştepta. În iubirea sa nemărginită Dumnezeu cheamă în mod liber iar darul său nu cunoaşte îngrădiri. Deja în vechime, în rândul poporului lui Dumnezeu se ridică în mod spontan oameni care profeţesc, deşi nu participaseră la adunarea convocată de Moise în cortul întâlnirii. Atunci tânărul Iosue, preocupat că autoritatea maestrului său putea fi ştirbită, exclamă indignat: „Moise, domnul meu, opreşte-i!” Moise reacţionează imediat pentru a curma din faşă această tentaţie de sectarism. Departe de a fi gelos, Moise se bucură şi speră chiar că într-o zi toţi vor deveni profeţi: „Eşti gelos în locul meu? De-ar trimite Dumnezeu duhul său peste toţi, ca să facă din tot poporul său un popor de profeţi!” (cf. Num 11,25-29: prima lectură). Într-o altă epocă şi într-un context de persecuţie aceeaşi tentaţie de închidere în sine se reprezintă în primele comunităţi creştine. Evanghelistul Marcu povesteşte de o manieră aproape identică reacţia unui alt tânăr zelos şi intolerant. Acel tânăr era apostolul Ioan. Acesta văzând un exorcist care nu făcea parte din grupul ucenicilor dar care izgonea diavoli în numele lui Isus, l-a denunţat fără întârziere: „Învăţătorule, am văzut pe cineva care scotea diavoli în numele tău; am voit să-l împiedicăm, căci nu-i din rândul acelora care ne urmează”, nu este dintre ai noştri. Răspunsul lui Isus este la fel de clar şi aproape identic: „Nu-l împiedicaţi, căci cel care face o minune în numele meu nu poate, imediat după aceea, să mă vorbească de rău. Cel care nu este împotriva noastră este cu noi” (cf. Mc 9,38-43.45.47: Evanghelia zilei). Observăm că învăţătura lui Isus destinată apostolilor merge mult mai departe. Apostolii trebuie să fie atenţi la semnele Duhului care lucrează în inimile oamenilor, inclusiv în cei care stau la poarta Bisericii şi chiar înafara ei. Mai mult, trebuie să vegheze pentru a nu fi ei înşişi motiv de cădere, derută şi obstacol pe calea credinţei celor mai slabi şi mici.

3. Sectarism religios, sminteală pentru cei mici, dreptate socială
Isus recomandă discipolilor respectul şi toleranţa pentru cine nu gândeşte ca ei şi nu face parte din grupul lor. Îi învaţă să fie deschişi, să privească dincolo de comunitatea lor şi să observe că există multă lume care sub influenţa mesajului său săvârşeşte binele urmând glasul conştiinţei. Principalul constructor al comunităţii este Isus care rămâne liber să acţioneze înafara hotarelor vizibile ale comunităţii. Gândindu-se la viitorii săi discipoli răspândiţi în lume pentru vestirea Evangheliei, Isus îi are în vedere şi pe cei care îi vor sprijini în munca lor de apostolat din simpatie faţă de numele său:  „Oricine vă va da să beţi un pahar cu apă în numele meu, pentru că sunteţi ai lui Cristos, adevăr vă spun, nu-şi va pierde răsplata!” (Mc 9,41). Mai mult, Isus cere să fim atenţi ca nu cumva prin comportamentul nostru să distrugem binele în alţii, devenind ocazie de cădere pentru cei mai „slabi” în credinţă şi pentru cei mici. Domnul condamnă cu asprime scandalul ca fiind un păcat foarte grav ce afectează societatea şi viaţa fiecărei persoane (cf. Mc 9,38-43.45.47: Evanghelia zilei). Suntem totodată avertizaţi împotriva primejdiei bogăţiilor, căci ele vor putrezi, dar să fim primitori şi generoşi cu cei mai săraci şi nevoiaşi care îl reprezintă pe Isus (cf. Iac 5,1-6: lectura a doua). Conştienţi că orice gest de caritate este mare înaintea lui Dumnezeu, să veghem pentru a nu deveni motiv de sminteală pentru fraţii noştri, ci să fim pentru ei punţi de întâlnire cu Cristos. Trei sunt aşadar subiectele principale tratate în lecturile acestei duminici: tentaţia sectarismului şi a integrismului religios, scandalul ca sminteală pentru cei mici, dreptatea socială. Mai zăbovim puţin asupra tentaţiei sectarismului religios.

4. Biserica şi libertatea Duhului
Dumnezeu este liber în iniţiativele sale şi după ce a înfiinţat Biserica. El poate lucra şi lucrează şi înafara ei, când şi unde mai puţin ne aşteptăm, căci „în orice timp şi în orice neam este plăcut lui Dumnezeu acela care se teme de el şi săvârşeşte dreptatea (cf. Fap 10,35). Însă i-a plăcut lui Dumnezeu să-i sfinţească şi să-i mântuiască pe oameni nu individual şi fără vreo legătură între ei, ci a voit să facă din ei un popor care să-l cunoască în adevăr şi să-l slujească în sfinţenie” (LG 9). Conciliul Vatican II a redescoperit chemarea fundamentală „profetică” a întregului popor creştin pe baza unicei credinţe şi a unicului botez: „Poporul sfânt al lui Dumnezeu participă şi la misiunea profetică a lui Cristos aducându-i o mărturie vie mai ales printr-o viaţă de credinţă şi iubire şi oferind lui Dumnezeu o jertfă de laudă, rodul buzelor care mărturisesc numele lui (cf. Evr 13,15; LG 12). Încercarea de a  „închide duhul” comportă un dublu păcat. Unul împotriva lui Dumnezeu, urmărindu-se un fel de „control” asupra Lui care este „absolut liber”. Al doilea păcat este împotriva celorlalţi semeni ai noştri, voindu-se măsurarea capacităţii lor de răspuns la iniţiativele lui Dumnezeu după canoanele fixate de noi, ca şi cum am fi „stăpâni” şi nu „slujitori” ai altora. Nu se poate nega faptul că nu rareori în istoria bimilenară a Bisericii a existat tentaţia de a „sufoca” şi de a stinge „Duhul” când manifestarea lui nu se încadra în schemele de gândire preconstituite. Dumnezeu nu este proprietatea noastră, ci noi suntem ai lui Dumnezeu. Suntem poporul dobândit dintre cei care odinioară nu erau un popor: „o seminţie aleasă, o preoţie regească, un popor sfânt. La plinirea timpului Dumnezeu Tatăl l-a trimis pe Fiul său, oaspete şi pelerin în mijlocul nostru, pentru a ne răscumpăra de păcat şi de moarte; şi l-a dat pe Duhul său pentru a face din toate naţiunile un singur popor nou care are ca scop împărăţia sa, ca stare de viaţă, libertatea fiilor săi iar ca statut, porunca iubirii (cf. Prefaţa comună 7). Rămâne clar principiul iniţial: „În orice timp şi în orice neam este plăcut lui Dumnezeu acela care se teme de el şi săvârşeşte dreptatea” (cf. Fap 10,35).

5. Cântarea psalmistului
„Legea Domnului este bucuria inimii mele. Legea Domnului este desăvârşită, înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată, îl face înţelept pe cel neştiutor. Frica de Domnul este curată; rămâne în veacul veacului; judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte. Iată pentru ce slujitorul tău scoate lumină din ele; pentru cel care le păzeşte răsplata este mare. Cine-şi dă seama de greşelile sale? Iartă-mi-le pe cele făcute din neştiinţă. Mai presus de toate, păzeşte-mă de mândrie, ca ea să nu mă stăpânească niciodată. Astfel voi fi desăvârşit, ferit de păcatul cel mare” (Ps 18/19,8.10.12-14: psalmul responsorial).

6. Rugăciunea Bisericii
Dumnezeule care îţi dezvălui atotputernicia mai ale prin milă şi iertare, te rugăm, pentru ca, grăbindu-ne în întâmpinarea făgăduinţelor tale, să ne faci păraşi de bunurile cereşti.

(Radio Vatican - Anton Lucaci, material omiletic de vineri 24 septembrie 2021)

24 septembrie 2021, 13:48