Sfinţii Grigore din Narek, Ioan de Avila şi Hildegarda von Bingen, în calendarul roman

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaş

3 februarie 2021 – Vatican News. Noile comemorări liturgice trebuie să fie indicate în toate calendarele şi cărţile liturgice în vederea celebrării Sfintelor Liturghii şi a Liturghiei Orelor, iar textele liturgice care urmează să fie adoptate trebuie traduse, aprobate şi publicate sub îngrijirea Conferinţelor Episcopale. "Sfinţenia se conjugă cunoaşterii care este pătrundere a tainei lui Isus Cristos, indisolubil legată de taina Bisericii" – se citeşte în decretul papei Francisc care poartă data de 25 ianuarie 2021. "Această legătură între sfinţenie şi inteligenţa lucrurilor divine şi, în acelaşi timp, umană, străluceşte într-un mod foarte special în cei care au fost împodobiţi cu titlul de 'învăţător al Bisericii'" – se spune în continuarea documentului.

Trăsături spirituale ale celor trei sfinţi

Originar dintr-o familie de scriitori şi oameni ai Bisericii, Grigore avea să scrie "Cartea plângerii" considerată opera de căpătâi a sfântului armean.  Alcătuită din 95 de rugăciuni purtând titlul "Conversaţie cu Dumnezeu din adâncul inimii", cartea reprezintă un ghid de rugăciune pentru credincioşii din întreaga lume.  Sfântul Grigore din Narek a fost declarat "învăţător al Bisericii" de papa Francisc, în 2015.

Ioan de Avila a trăit în Spania secolului al XVI-lea.  S-a născut în Almodovar del Campo, Ciudad Real, în anul 1500, în sânul unei familii cu bunăstare, unde a primit o bună educaţie creştină. În anii tinereţii, a hotărât să devină preot şi să-şi consacre viaţa lui Cristos şi evanghelizării. Arhiepiscopul de Sevilla i-a cerut să se dedice evanghelizării diecezei sale şi a celorlalte dieceze din împrejurimi, propunere pe care Ioan a acceptat-o deşi ar fi dorit să plece misionar în "Noua Spanie" (actualul Mexic). Dăruirea cu care s-a dedicate evanghelizării i-a atras titlul de "Apostol al Andaluziei". Benedict al XVI-lea l-a proclamat "învăţător al Bisericii", la 7 octombrie 2012.

Sfânta Hildegarda von Bingen, călugăriţă catolică germană care a trăit între anii 1098-1179, a avut un rol important în viaţa Bisericii. Ea s-a distins ca superioară a mănăstirii  şi ca mistică creştină, capabilă să accepte cu smerenie şi supunere darul extraordinar al viziunilor interioare. Ca abatesă, maică superioară, Hildegarda a pus la dispoziţie zestrea ei de femeie cultă, elevată spiritual şi capabilă să înfrunte cu competenţă aspectele legate de organizarea vieţii claustrale. În 2012, a fost declarată "învăţătoare a Bisericii" de papa Benedict al XVI-lea.