Ziua Mondială a Bolnavului în spiritul Maicii Tereza de Calcutta
Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaş
8 februarie 2019 – Vatican News. «Îi sunt recunoscător Sfântului Părinte pentru că m-a ales să-l reprezint la celebrarea acestei Zile, ale cărei festivităţi au început la 9 februarie şi se vor încheia la 11 februarie. Imediat după numire, am trăit un profund sentiment de bucurie şi de comuniune, de comuniune dintre cele două regiuni ale Bengalului», a spus cardinalul D'Rozario, subliniind că şi Mesajul Sfântului Părinte pentru Ziua Mondială a Bolnavului din acest an abordează acest spirit de comuniune, care înseamnă a dărui cu generozitate celuilalt.
«Nu am plătit nimic pentru darurile primite iar noi, la rândul nostru, trebuie să le dăm mai departe persoanelor care au mai mare nevoie», a mai spus prelatul, evidenţiind că Mesajul pontifului aduce în prim plan exemplul sfintei Tereza de Calcutta care, prin modul în care a trăit dăruirea de sine, a devenit un exemplu de trăire a carităţii.
«Doresc să trăiesc această zi în spiritul Sfintei Tereza de Calcutta, icoană a pătimirii lui Cristos; însemnătatea sfintei Tereza pentru Calcutta fiind un reflex al însemnătăţii avute de Isus pentru Galileea», a mai spus prelatul trimis al Sfântului Părinte la celebrările din acest an, de la Calcutta, prilejuite de cea de-a XXVII-a Zi Mondială a Bolnavului.
În acest an, Mesajul pontifului prilejuit de Ziua dedicată bolnavilor, propune un fragment din omilia rostită la canonizarea Maicii Tereza de Calcutta, la 4 septembrie 2016: «În toată existenţa sa, Maica Tereza a împărţit, cu generozitate, milostivire divină, manifestându-şi disponibilitatea faţă de toţi prin primirea şi apărarea vieţii umane, cea născută şi cea abandonată şi considerată un rebut […] S-a aplecat asupra persoanelor epuizate, lăsate să moară la margini de drumuri, văzând în acestea demnitatea dată lor de Dumnezeu; şi-a făcut auzită vocea de către cei puternici de pe pământ, pentru a-şi recunoaşte greşelile în faţa crimelor […] a sărăciei creată de ei înşişi. Milostivirea a fost pentru ea "sarea" care dădea gust fiecăreia din operele sale şi "lumina" care lumina întunericul acelora care nu mai aveau nici lacrimi pentru a-şi plânge sărăcia şi suferinţa».
