Guatemala. Doi noi fericiţi martiri, "seminţe" pentru reînnoirea creştină

29 octombrie 2018 – Vatican News.

«Ieri, la Morales, în Guatemala, au fost proclamaţi fericiţi José Tullio Maruzzo, călugăr din ordinul Fraţilor Minori, şi Alois Obdulio Arroyo Navarro, ucişi din ură faţă de credinţă în secolul trecut, în timpul persecuţiei împotriva Bisericii, activă în promovarea dreptăţii şi a păcii. Să-l lăudăm pe Domnul şi să încredinţăm mijlocirii lor Biserica guatemaleză şi pe toţi fraţii şi surorile care, din păcate, şi astăzi, în diferite părţi ale lumii, sunt persecutaţi pentru că sunt mărturisitori ai Evangheliei. Aplauze, toţi, pentru cei doi fericiţi!» Cu aceste cuvinte a amintit Sfântul Părinte duminică, la "Angelus", beatificarea celor doi martiri, desfăşurată sâmbătă, în Guatemala.

Ambii au fost ucişi din ură faţă de credinţă la 1 iulie 1981, căzând victime ale unei ambuscade organizată de cei care voiau să pună capăt operei evanghelizatoare începută în 1960, când părintele Tullio a plecat misionar în Guatemala. Misionarul italian s-a dedicat mai ales instruirii populaţiei indigene, astfel încât să ştie să se apere de latifundiarii care puneau stăpânire pe pământurile acestei populaţii. Sfânta Liturghie de beatificare a celor doi martiri a fost prezidată de cardinalul Angelo Becciu, prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, în calitate de trimis al Sfântului Părinte.

Evocând viaţa şi martiriul noilor fericiţi, cardinalul Angelo Becciu şi-a îndreptat gândul, plin de recunoştinţă, spre toţi misionarii şi misionarele care, asemenea părintelui Maruzzo, şi-au părăsit patria şi şi-au dat viaţa pentru vestirea Evangheliei lui Isus, evidenţiind cum în martiriul lor se confirmă profeţia lui Tertulian: sângele martirilor este sămânţa unei vieţi reînnoite.  

Card. Becciu: «Beatificarea de astăzi este pentru comunitatea creștină din Izabal și pentru întreaga Guatemala un special moment de har, din care se poate ivi cea mai autentică convertire. În acest moment al istoriei voastre sunteți angajaţi, sub călăuzirea episcopilor voștri, la împlinirea unei profunde reînnoiri spirituale ale parohiilor voastre, dorită de păstorii diecezelor voastre. Amintiți-vă că nu există schimbări de structuri fără convertirea inimilor și că o parohie este o adevărată parohie doar dacă devine un loc de întâlnire fraternă între toți membrii ei. (…) Să nu pierdeţi niciodată din vedere adevăratul ideal pentru care şi-au dat viaţa fericiţii Tullio şi Alois Obdulio: să arate chipul unei Biserici care este semn de speranţă şi este plină de iubirea lui Dumnezeu, care-i îmbrăţişează pe toţi, mai ales pe cei daţi la o parte şi pe cei oprimaţi.»