Scurtă biografie a noilor Sfinți canonizați împreună cu Paul VI

Cetatea Vaticanului – A. Dancă
13 octombrie 2018 – Vatican News. Din 14 octombrie 2018 Biserica are șapte noi Sfinți, canonizați de papa Francisc la Sf. Liturghie din Piața San Pietro. Vă prezentăm aici o scurtă biografie a noilor Sfinți, amintind că pentru o parte dintre ei puteți citi deja articole pe larg pregătite de redacția română Vatican News.

Sfântul Paul al VI-lea, papă (1897-1978). Giovanni Battista Montini s-a născut la Concesio, lângă orașul italian Brescia, pe 26 septembrie 1897. A fost hirotonit preot diecezan pe 29 mai 1920. În 1937 a fost numit substitut al Secretariatului de Stat. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a organizat asistența caritativă și de ospitalitate pentru cei persecutați de nazifascism, în special pentru evrei. Succesiv a devenit pro-secretar de Stat pentru Afacerile Ordinare și în 1954 a fost numit arhiepiscop de Milano. Sfântul Ioan al XXIII-lea i-a pus bereta de cardinal în 1958. A urcat pe Scaunul lui Petru în 21 iunie 1963, luându-și numele de Paul al VI-lea. Printre numeroasele sale inițiative, de semnalat continuarea și aplicarea Conciliului Vatican II, călătoriile apostolice, dialogul ecumenic și inter-religios. După o scurtă perioadă de boală, a murit la Castel Gandolfo în seara zilei de 6 august 1978. A fost beatificat în 2014 de papa Francisc.

Sfântul Oscar Arnulfo Romero Galdamez, episcop, martir (1917-1980). Născut pe 15 august 1917 la Ciudad Barrios, în R. El Salvador, a primit hirotonirea preoțească în 1942. Timp de douăzeci de ani a fost paroh în dieceza de San Miguel. În 1970 a fost numit episcop auxiliar de San Salvador și, succesiv, episcop al diecezei de Santiago de Maria, iar în 1977, arhiepiscop de San Salvador. Între timp a izbucnit o gravă criză politică în țară, care s-a transformat în război civil. Mons. Romero, văzând violența comisă împotriva celor slabi și uciderea preoților și a cateheților, a simțit datoria pastorală de a asuma o atitudine de fermitate. În 24 martie 1980 a fost ucis în timp ce celebra Sfânta Liturghie. A fost declarat Fericit în 2015 de papa Francisc.

Francisc Spinelli,  preot, fondator (1853-1913). Născut la Milano în 14 aprilie 1853, a urmat parcursul formativ și a fost sfințit preot în 1875. La Roma a avut inspirația de a da naștere unei comunități de tinere femei care să-și consacre viața Domnului prezent în Euharistie. În acest fel, și după întâlnirea cu Sfânta Ecaterina Comensoli, a dat viață Institutului Surorilor Adoratoare ale Preasfântului Sacrament. A exercitat rolul său de fondator și superior. Și-a încheiat în seninătate ziua pământească pe 6 februarie 1913. Ioan Paul al II-lea l-a înscris în rândul Fericiților în 1992.

Sfântul Vincențiu Romano, preot (1751-1831). S-a născut la Torre del Greco, în apropiere de Napoli, pe 3 iunie 1751. În 1775 a fost sfințit preot. Slujirea sa în satul natal s-a distins cu repeziciune prin atenția specială acordată celor din urmă și de angajarea în educația copiilor și a tinerilor. Pe 15 iunie 1794 localitatea Torre del Greco a fost distrusă aproape complet de o violentă erupție de lavă a vulcanului Vezuviu. Sfântul a devenit sufletul renașterii materiale și, mai ales, religioase și morale, a comunității. A murit pe 20 decembrie 1831. Paul al VI-lea l-a proclamat Fericit în 1963.

Sfânta Maria Ecaterina Kasper, călugăriță, fondatoare (1820-1898). S-a născut pe 26 mai 1820 la Dembach, în Germania. Caracter puternic și extrovertit, și-a petrecut adolescența muncind la câmp și chiar despicând pietre pentru construcția de drumuri. În acest context a avut intuiția de a întemeia un Institut de călugărițe în serviciul claselor sociale mai modeste. În 1848 a deschis Casa ”Slujitoarele Sărace ale lui Isus Cristos” în care au fost primiți cei săraci din localitate. Congregația s-a răspândit în scurtă vreme chiar și dincolo de frontierele germane și europene pentru a ajunge în Americi și, succesiv, în India. A murit  în urma unui infarct pe 2 februarie 1898. A fost înscrisă în rândul Fericiților de Paul al VI-lea în 1978.

Sfânta Nazaria Ignația a Sfintei Tereza a lui Isus March Mesa, călugăriță, fondatoare (1889-1943). S-a născut la Madrid pe 10 ianuarie 1889. În Mexic, unde familia s-a mutat succesiv, a cunoscut Surorile Bătrânilor Abandonați și în 1908 a intrat în acest institut de viață consacrată. După primele voturi, depuse în 1911, a fost trimisă în Bolivia. Conștiința unei situații sociale tot mai problematice a făcut-o să întemeieze Congregația Surorilor Misionare Cruciate ale Bisericii pentru slujirea celor săraci și promovarea femeii. Viața ei a fost în pericol grav atât în Bolivia cât și în Spania în timpul războiului civil (1936-1939). În 1942 a mers din Spania la Buenos Aires, dar condițiile de sănătate se înrăutățeau.  A murit pe 6 iulie 1943. A fost beatificată de Ioan Paul al II-lea în 1992.

Sfântul Nunțiu Sulprizio, laic (1817-1836). Născut pe 13 aprilie 1817 la Pescosansonesco, lângă orașul italian Pescara, a rămas orfan de ambii părinți. La șase ani a fost îngrijit de bunica maternă, care l-a învățat să-l caute pe Isus prezent în Euharistie și să se roage Preasfintei Fecioare Maria. În scurt timp a murit și bunica, iar Nunțiu a fost încredințat unui unchi, la care a lucrat ca fierar. Munca grea și relele tratamente pe care le-a îndurat l-au făcut să se îmbolnăvească de tuberculoză osoasă. Transferat la Napoli și internat la Spitalul de Boli Incurabile, a reușit în sfârșit să primească Prima Sf. Împărtășanie pe care o dorea cu ardoare. Boala a degenerat cu repeziciune și a murit pe 5 mai 1836. Nu împlinise încă nouăsprezece ani. Papa Leon al XIII-lea a recunoscut gradul eroic al virtuților sale în 1890 și l-a propus ca model pentru tineri. A fost beatificat de Paul al VI-lea în 1963.