În curând sfânt arhiepiscopul Romero (1917 –1980), păstorul jertfit pe altar
Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaş
13 octombrie 2018- Vatican News. «Canonizarea arhiepiscopului Óscar Arnulfo Romero Galdámez este un dar extraordinar pentru întreaga Biserică Catolică de la începutul acestui mileniu», scrie mons. Vincenzo Paglia, postulatorul cauzei de canonizare a arhiepiscopului Óscar Arnulfo Romero, într-un articol publicat recent în cotidianul "L'Osservatore Romano", din care redăm câteva fragmente.
«Papa Francisc a dorit ca Paul al VI-lea și Oscar Romero să fie uniți în celebrarea canonizării. Este o asemănare semnificativă. Sunt doi mari mărturisitori ai credinţei din secolului al XX-lea: doi sfinți legaţi de Conciliul Vatican II. Unul pentru că l-a dus la bun sfârşit; celălalt pentru că a trăit spiritul conciliului până la sfârșitul vieţii.
Mons. Romero s-a întâlnit cu papa Montini la scurt timp după numirea sa ca arhiepiscop de San Salvador. Acuzațiile împotriva lui și a acțiunii sale pastorale, ajunse până la Roma, erau foarte grave. Arhiepiscopul îi prezintă papei fotografiile iezuitului Rutilio Grande, ucis împreună cu doi țărani. Paul al VI-lea binecuvântează imaginile și îi spune lui Romero: "Curaj, dumneavoastră sunteţi arhiepiscopul, cel care conduce şi călăuzeşte poporul lui Dumnezeu". După cum amintesc colaboratorii, sprijinul lui Montini a fost decisiv, dându-i chiar un nou impuls. Acum, sunt propuşi împreună ca exemple de sfințenie pentru întreaga Biserică.
Lumea s-a schimbat mult din 1980, când Romero a fost asasinat la altar, pentru a fi redus la tăcere. Acum, monseñor – după cum îl numeau oamenii simpli – vorbește de şi mai sus şi cu o şi mai mare forţă. Canonizarea sa, în timpul pontificatului primului papă latino-american, dă mărturiei mons. Romero o forţă deosebită pentru ţara sa, El Salvador, astfel încât să fie învinsă violența bandelor din America Latină, şi să se găsească calea unei noi dezvoltări, pentru lumea întreagă, încât să fie umplut golul dintre numeroşii săraci şi puţinii bogaţi.
Acțiunea pastorală a papei Francisc leagă acțiunea monseniorului Romero într-o manieră robustă de prezentul Bisericii și de misiunea ei în lume. Într-un raport trimis la Roma, arhiepiscopul era acuzat prin afirmația: "Romero a ales poporul și poporul l-a ales pe Romero". O acuzație care, de fapt, reprezintă cel mai frumos elogiu pentru un păstor . Romero "simţea mirosul oilor" iar ele erau conştiente de acest lucru. Şi l-au urmat. Este impresionant să-i vezi şi azi pe țărani care-i spun păsul îngenuncheaţi lângă mormântul lui! […]»
