Relicva peregrină a Sfântului Anton de Padova în România

Anca Mărtinaş – Cetatea Vaticanului

13 iunie 2018 – Vatican News. O renumită relicvă a Sfântului Anton de Padova, peregrină prin lume, a ajuns în aceste zile la Catedrala "Sf. Iosif" din capitală și în alte comunități catolice din Arhidieceza Romano-Catolică de București, de la Brăila, Constanța, Craiova, Ploiești și Pârâul Rece (Brașov) – informează într-un comunicat primit la redacţie, al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti.

Nota de presă informează că relicva se află în România din 7 mai a.c., și a străbătut teritoriul țării noastre într-un pelerinaj național organizat de Provincia Franciscană „Sf. Iosif” a Fraților Minori Conventuali din România, cu binecuvântarea Conferinței Episcopilor catolici din România. Încheindu-se cu celebrarea euharistică solemnă la Mănăstirea franciscană de la Pârâul Rece, miercuri, 13 iunie, când este sărbătorit Sfântul Anton de Padova, pelerinajul s-a aflat sub moto-ul „Sfântul Anton de Padova, ocrotitorul și mijlocitorul familiei creștine”.

În cursul pelerinajului în România, relicva Sfântului Anton a trecut prin Brăila, Constanţa, Bucureşti, Craiova, Ploiești, Pârâul Rece (Braşov).

Dacă în România credincioşii au avut onoarea de a găzdui, în parohiile lor, relicva sfântului Anton de Padova aflată în pelerinaj, în Italia, credincioşi ai diecezei de Veneţia, în frunte cu patriarhul de Veneţia, Francesco Moraglia, au fost în pelerinaj la Bazilica Sfântului Anton, din Padova. În cadrul celebrării Sfintei Liturghii, patriarhul de Veneţia a evocat istoria vieţii sfântului Anton, reliefând misiunea de predicator al Evangheliei, pe care sfântul Anton a îndeplinit-o potrivit dorinţei sfântului Francisc de Assisi. În omilie, patriarhul de Veneţia a explicat:

«La începutul mişcării suscitate de sfântul Francisc, se punea întrebarea dacă şi ce loc ar fi avut teologia în ordinul pe cale să se nască. Şi, după cum existau unii care susţineau trăirea absolută a carismei sărăciei (ajungând să nu posede absolut nimic), existau şi cei care aveau în minte predicarea unei Evanghelii fără referinţe la ştiinţă. Francisc dorea ca fraţii să se dedice studiului teologiei şi, astfel, după ce a evaluat profunda credinţă şi integritatea morală a fratelui Anton şi dispoziţiile Bisericii, a "i-a ordonat" lui Anton să se dedice studiului şi predării teologiei. (….) Anton a fost loial faţă de calea indicată de Francisc. În studierea şi predarea teologiei, a rămas fidel misticii franciscane aşa cum izvorâse din carisma sărăcuţului din Assisi. Anton prefera mai mult valorizarea vieţii concrete decât formulările doctrinale, raportând totul la Dumnezeu şi la supranatural, marcat fiind de entuziasm religios, de confidenţă şi simplitate.